miercuri, 26 septembrie 2012
curajul de a ...
uneori curajul e tot de ce ai nevoie, dar reusesti mereu sa-ti aduni curajul sa te bucuri pentru cineva care te-a ranit?care te-a dezamgit?pentru cineva care te-a facut sa plangi?si dupa toate aste, ai curaj sa nu porti pica?sa-l pretuiesti? atunci da, ai iubit acea persoana, si te dor amintirile sfarmate,si poate o intrevedere intamplatoare ti-ar trezi amintiri. dar ce folos toate astea cand persoana te-a uitat?cand n-a gasit curajul sa ... sa ce defapt?sa se bucure , sa spere pt tine, cand tu in viziunea lui ai fost cea care i-a destramat visele?dar te-a iubit... si acum nu mai are curaj sa se uite in spate,sa se uite inapoi o secunda.de ce? pentru k inca te iubeste ... si nu are curaj sa o recunoasca.da, o persoana din asta merita apreciata, merita respectata si merita curajul, pentru ca ai iubit-o,intr-un fel tot ce ai iubit inca iubesti,intr-un fel sau altul, si toate amintirile iti raman in suflet ,pentru ca ai fost fericita in momentele acelea,si sperai...iar acum iti vezi de viata ta....asteptand. destinul.intunericul,frunzele ruginii cazand si iarna.lacrim si zambetul, suvita ce-ti cade pe fata.astepti,nu stii ce.iti vine sa plangi,nu stii de ce.si iti pui intrebari.tu care, te poti considera o persoana implinita.un suflet nobil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte frumos pusa problema uneori actionam impulsiv si orbeste din cauza orgoliului ,apoi regretam dar niciodata nu avem curajul sa admitem ca am gresit....
RăspundețiȘtergere