Încep să iau parte tot mai des la evenimentele mondene.
Astăzi de exemplu , am luat parte la concertul lui Puya , nimic spectaculos , doar că , în timp ce Casiana " saliva " , eu întrebam foarte uimită " ce se întâmplă ? " ... Am aflat destul de repede ... tocmai trecea Puya pe lângă masa noastră ... wow :)) Nu mi-a venit să cred ... a fost ceva " incredibil " :)) .
Pe bune , imaginea lui în faţa mea a fost salvată ... de câteva melodii memorabile din vremuri de demult ... dar ... :-j las-o baltă :)) La Familia nu mai e ce era odată ...
Printre tot felul de sunete scoase de celebrul pe scenă , puştanii de 15 ani " sugeau berile " de n-ai mai văzut aşa ceva :o ... societatea , bunele moravuri , cei 7 ani de acasă încotro ?
Toate ca toate , Puya a fost suportabil ... în compania unei limonade de-adreptu ' albastre :) cu două Pisi la Violet caffe & lounge , taman în mijlocul Lotus - ului :)) unde spre surprinderea mea , sunt preţuri acceptabile , chiar mici pentru acest centru al galaxiei multor Piţiponci şi piţipoance ... azi , ne-am permis să ne integrăm în această pseudo - societate .
:)
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
În memoriam Adrian Paunescu
Răsfoind ziarul , din obişnuinţă mai mult decât din curiozitate , m-a izbit mai mult decât violent un titlu ... scris probabil cu un arial black uriaş ... " Atâta toamnă ! Se prăbuşesc frunzele , Acum , Să iubeşti " iar la subsol , nişte versuri . " Hai să mergem într-o seara Şi scăpaţi de ultimul deochi ... Să tăcem privindu-ne în ochi " .
Şi ar fi multe de zis despre el ... şi totuşi " ochii tăi sunt trişti ... ca două lentile de contact a cerului " şi nici eternitatea poeţilor nu încape în calendarele noastre grăbite .
Cum a zburat timpul , nu mi-am dat seama , şi nici cum a trecut un an de când Sfinţii l-au răpit dintre noi pe Adrian Păunescu . M-au trecut fiori reci ai nostalgiei , şi totuşi nu-s făcută pentru secolul XX si I .
Pe aceaşi pagină totuşi , văd în colţ , jos , un articol de câteva rânduri " Băsescu şi Regele Mihai , invitaţi la Alba Iulia " . N-am mai auzit asa ceva , e de-adreptul teribil .
" Şi totuşi există iubire , şi totuşi există blestem . Dau lumii de ştire ... iubesc , am curaj şi mă tem ! "
:)
marți, 1 noiembrie 2011
Despre Ovidiu
Cum am oricum de făcut un referat despre exilul lui Ovidiu la Tomis , şi asta in viitorul foarte apropiat , m-am gândit să împărtăşesc şi cu voi câteva generalităţi despre poet .
Astfel că , Ovidiu acesta a nostru se naşte undeva în primăvara anului 43 î.e.n în Sulmona , mai precis în casa cavalerului Publius Naso . Micul Ovidiu este dat la şcoala din Sulmona , sub patronajul unui sclav - eliberat , deoarece ca să i se cumpere , lui şi fratelui său , un sclav - prceptor ar fi fost destul de costisitor , şi poate nu ar fi avut un rezultat rodnic . După absolvirea acestei şcoli , Ovidiu este dus la Roma împreună cu fratele său . Aici termină o şcoală de retorică după care părăseşte ţara în vederea aprofundării studiilor . Ovidiu , se daruieşte în totalitate artei .
Întors la Roma , Ovidiu duce o viaţă extravagantă , lipsită de griji , operele lui fiind pe placul înaltei societăţi . Astfel printre protectorii săi se numără chiar împăratul Augustus , iar după moarte lui Horaţiu devine cel mai apreciat poet al Romei antice .
Dar , destinul face ca Ovidiu să fie exilat pe îndepărtatul ţărm al Mării Negre , prin hotărârea împăratului , sub egida unor motive învăluite în mister chiar şi azi .
O mare probabilitate a motivului exilului poetului o constitue totuşi opera, Ars amatoria , deoarece , ziceau ei că venea în contradicţie cu principiile morale ale vremii , cu toate că opera fusese deja publicată . Alte presupuneri sunt cum că Ovidiu ar fi fost martor a numeroaselor aventuri amoroase a Juliei , nepoata lui Augustus .
Şi cum ce a fost a fost s-au n-a fost ...Ovidiu ajunge în dragul nostru Tomis , a cărui descriere o voi face foarte sumar - precizând doar că iniţial , a fost fondată în urma colonizării greceşti a bazinului Mării Negre .Desigur că există tot soiul de speculaţii cu privire la originea numelui .
Odata ajuns aici , încearcă din răsputeri să obţină graţia lui Augustus pentru a reveni la Roma , însă degeaba , se pare că Augustus nu era destul de corupt pe atunci , poate dacă toate astea se întâmplau în zilele noastre , Ovidiu n-ar fi murit pe plaiuri mioritice . Ba dimpotrivă , nici urmaşul lui Augustus , Tiberiu , nu a îndeplinit cererile exilatului . Astfel , nu-i rămâne decât să continue ce a început la Roma , deci Ovidiu al nostru se apucă de scris .
După ce îi încântă pe romani cu Ars amantis şi Remedia amoris , în care işi expune toate iubirile neconsumate şi aventurile lui , iubiri uşoare , continuă cu ceva mai serios , Metamorfozele , care cuprind aprx. 250 de legende cuprinse în 15 cărţi . Apoi sistematizează sărbătorile în Fasti , calendar al sărbătorilor romane , întrerupt prin iunie cu ocazia exilului , probabil , se oferea transportul gratuit al coletului de a ales Augustus să-l trimită tocmai atunci , sau era în criză şi astfel a evitat Crăciunul .
Se pare că îi revine deci inspiraţia pe plaiuri mioritice unde elaborează Tristele , un set de 5 cărţi , în care se plânge la nesfârşit de condiţiile prea aspre , pentru posteriorul lui nobil , pe care le are de suportat . Ponticele reprezintă , printre altele , şi o descriere a locuitorilor Tomisului , Ovidiu văzând în băştinaşi , adică în daci , un popor de barbari . Parese deci că artistul nostru se acomodează mai greu dar reuşeşte să se integreze în societate cu o operă în limba geţilor , care s-a pierdut pe drum ... de aici şi întrebarea a fost , n-a fost ... numa el mai ştie .
Cert este că Ovidiu , acest poet , atât a Romei cât şi a Tomisului , a murit pe ţărmurile Pontului Euxin undeva în jurul anului 17 e.n. , despre înmormântarea lui ştiindu-se doar că a fost înmormântat în tradiţia lui , locul său de veci rămânând încă învăluit în mister.
:)
Astfel că , Ovidiu acesta a nostru se naşte undeva în primăvara anului 43 î.e.n în Sulmona , mai precis în casa cavalerului Publius Naso . Micul Ovidiu este dat la şcoala din Sulmona , sub patronajul unui sclav - eliberat , deoarece ca să i se cumpere , lui şi fratelui său , un sclav - prceptor ar fi fost destul de costisitor , şi poate nu ar fi avut un rezultat rodnic . După absolvirea acestei şcoli , Ovidiu este dus la Roma împreună cu fratele său . Aici termină o şcoală de retorică după care părăseşte ţara în vederea aprofundării studiilor . Ovidiu , se daruieşte în totalitate artei .
Întors la Roma , Ovidiu duce o viaţă extravagantă , lipsită de griji , operele lui fiind pe placul înaltei societăţi . Astfel printre protectorii săi se numără chiar împăratul Augustus , iar după moarte lui Horaţiu devine cel mai apreciat poet al Romei antice .
Dar , destinul face ca Ovidiu să fie exilat pe îndepărtatul ţărm al Mării Negre , prin hotărârea împăratului , sub egida unor motive învăluite în mister chiar şi azi .
O mare probabilitate a motivului exilului poetului o constitue totuşi opera, Ars amatoria , deoarece , ziceau ei că venea în contradicţie cu principiile morale ale vremii , cu toate că opera fusese deja publicată . Alte presupuneri sunt cum că Ovidiu ar fi fost martor a numeroaselor aventuri amoroase a Juliei , nepoata lui Augustus .
Şi cum ce a fost a fost s-au n-a fost ...Ovidiu ajunge în dragul nostru Tomis , a cărui descriere o voi face foarte sumar - precizând doar că iniţial , a fost fondată în urma colonizării greceşti a bazinului Mării Negre .Desigur că există tot soiul de speculaţii cu privire la originea numelui .
Odata ajuns aici , încearcă din răsputeri să obţină graţia lui Augustus pentru a reveni la Roma , însă degeaba , se pare că Augustus nu era destul de corupt pe atunci , poate dacă toate astea se întâmplau în zilele noastre , Ovidiu n-ar fi murit pe plaiuri mioritice . Ba dimpotrivă , nici urmaşul lui Augustus , Tiberiu , nu a îndeplinit cererile exilatului . Astfel , nu-i rămâne decât să continue ce a început la Roma , deci Ovidiu al nostru se apucă de scris .
După ce îi încântă pe romani cu Ars amantis şi Remedia amoris , în care işi expune toate iubirile neconsumate şi aventurile lui , iubiri uşoare , continuă cu ceva mai serios , Metamorfozele , care cuprind aprx. 250 de legende cuprinse în 15 cărţi . Apoi sistematizează sărbătorile în Fasti , calendar al sărbătorilor romane , întrerupt prin iunie cu ocazia exilului , probabil , se oferea transportul gratuit al coletului de a ales Augustus să-l trimită tocmai atunci , sau era în criză şi astfel a evitat Crăciunul .
Se pare că îi revine deci inspiraţia pe plaiuri mioritice unde elaborează Tristele , un set de 5 cărţi , în care se plânge la nesfârşit de condiţiile prea aspre , pentru posteriorul lui nobil , pe care le are de suportat . Ponticele reprezintă , printre altele , şi o descriere a locuitorilor Tomisului , Ovidiu văzând în băştinaşi , adică în daci , un popor de barbari . Parese deci că artistul nostru se acomodează mai greu dar reuşeşte să se integreze în societate cu o operă în limba geţilor , care s-a pierdut pe drum ... de aici şi întrebarea a fost , n-a fost ... numa el mai ştie .
Cert este că Ovidiu , acest poet , atât a Romei cât şi a Tomisului , a murit pe ţărmurile Pontului Euxin undeva în jurul anului 17 e.n. , despre înmormântarea lui ştiindu-se doar că a fost înmormântat în tradiţia lui , locul său de veci rămânând încă învăluit în mister.
:)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)