emoţie de toamnă

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.





                                  Şi iată că ultimele raze ale soarelui de vară ne mai mângîie obrajii încă arşi de soare iar iarba are încă puterea de a străluci sub razele soarelui de toamnă.
Moleşeala molipsitoare din aer se răsfrânge în fiecare gest al nostru,în fiecare gând.Dar cu toate astea îţi reiei obiceiul văratic,şi te aşezi pe pământ,cu părul despletit căzându-ţi pe umeri în disperata căutare a adieri călduţe de toamnă.Şi vântul îţi mangâie părul şi pielea cu o atingere catifelată,mătasoasă amintind-uţi de lungile dupăamieze tolănite în iarba moale a câmpului.
                                La fel asculţi şopotul izvoarelor,la fel admiri înalţimea culmilor...doar culorile se schimbă...şi te trezeşti prins într-un vârtej ameţitor de culori care în esenţă îţi readuce zâmbetul pe buze   :)  .
                                Acum e momentul în care toate gândurile iau fiinţă în capul tău,moment în care tânjeşti după vise neîmplinite,după iubiri nenăscute,după o împlinire eterică,ruptă din vise,din basme,detaşată de realitatea zgribulită sub frunzele aurii ale toamnei.
                                Rămâi cu bine visul meu şi s-auzim de bine.te voi păstra în gând mereu,voi fi mereu cu tine...

                                                                                                        :)