:)

uneori stau si ma intreb de ce ... de ce atata neincredere? de ce atata egoism? de ce iubim? de ce plangem? de ce durere? de ce noapte?

azi ma voi opri la prima intrebare de ce atata neincredere?

nu pot gasi un raspuns pentru asta ...poate cultura amteriala a culturii garna mare- carna m-ar ajuta dar nu cred, o depaseste situatia.
si da, am simtit frigul ca o pedeapsa, sa am atata neincredere in cineva care nu merita asta... sa fiu insensibila cu cineva care si-ar da viata pentru mine... dece? de ce mereu trebuie sa fiu muratura cu cine nu trebuie?de ce nu pot intelege ODATA oamenii? o singura data macar ... si in momentul in care am realizat asta mi-a venit sa plang ... sunt atat de imperfecta cu cei care sunt perfecti cu mine ....
si port in suflet sentimentul de vinovatie... si de dor crunt ... atat de complicat si totusi atat de frumos.